Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Prezintă trăsături ale ideologiilor literare din perioada interbelică (modernism, tradiţionalism).

Modernismul este un curent literar, întemeiat de Eugen Lovinescu, a cărui doctrină porneşte de la ideea că există un „spirit al veacului” care impune procesul de sincronizare a literaturii române cu literatura europeană, cunoscut şi ca principiul sincronismului.
Ideea progresistă  a modernizării literaturii române s-a manifestat în jurul grupării de la Sburătorul, formată din revista şi cenaclul literar cu acelaşi nume. Revista a apărut la Bucureşti între 1919-1922 şi 1926-1927. Cenaclul a funcţionat între 1919-1947.
Ideea de la care porneşte Eugen Lovinescu este aceea că civilizaţiile mai puţin dezvoltate suferă influenţa pozitivă a celor avansate, mai întâi prin imitaţia civilizaţiei superioare, iar după implantarea acesteia prin stimularea creării unui fond literar propriu.
Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori şi imprimarea unor tendinţe moderniste în evoluţia literaturii române, deziderat împlinit prin lansarea unor nume ce vor deveni de prestigiu pentru literatura română: Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Călinescu etc.
În vederea modernizării literaturii române, Eugen Lovinescu trasează câteva direcţii noi pe care să se înscrie operele literare:

• evoluţia prozei de la liric la epic şi a poeziei de la epic la liric
• inspiraţia din viaţa citadină
• crearea romanului obiectiv şi a celui de analiză psihologică
• ilustrarea în operele literare a unor idei filozofice profunde
• crearea intelectualului ca personaj al operei literare

Tradiţionalismul este un curent cultural care preţuieşte, apără şi promovează tradiţia, percepută ca o însumare a valorilor arhaice, tradiţionale ale spiritualităţii şi expuse pericolului degradării şi eroziunii.
În perioada interbelică, direcţia tradiţionalistă s-a regăsit, la nivel ideatic, în programul promovat de două reviste cu orientări politice distincte:

• Gândirea (Cluj, 1921)
• Îşi propune să apere ceea ce e specific „sufletului naţional”.
• Susţine promovarea în operele literare a credinţei religioase ortodoxe, elementul esenţial de structură al sufletului ţărănesc.
• Opera literară trebuie să surprindă particularităţile sufletului naţional prin valorificarea miturilor autohtone, a riturilor şi credinţelor străvechi.
• Reprezentanţi: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu
• Viaţa românească
• Apare la Iaşi, între 1906-1916 şi are o orientare poporanistă, o simpatie exagerată pentru ţăranul obidit şi asuprit.
• In 1920, revista îşi reia apariţia tot la Iaşi, sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu, schimbându-şi atitudinea, deoarece după primul război mondial ţăranii primiseră pământ şi drept de vot, de aceea în noua concepţie „va rămânea sentimentul de simpatie şi solidaritate” faţă de ţărănime, „dar nu mila, nu vina, nu datoria”.
• Orientarea generală a revistei este în spiritul unei democraţii rurale.
• Reprezentanţi: Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Al Philippide

• Sămănătorul
• Apare la Bucureşti (1901-1910), condusă pe rând de Al. Vlahuţă şi G. Coşbuc, Nicolae Iorga şi A.C. Popovici.
• Articolul-program „Primele vorbe” reactualizează direcţiile Daciei literare.
• Sămănătoriştii se opun influenţelor străine, considerate primejdioase pentru cultura naţională, Coşbuc susţinând necesitatea unui ideal, a unei literaturi care să lumineze poporul.
• Nicolae Iorga susţine ideea intrării în universalitate prin naţionalism, integrând esteticul în etnic.
• Reprezentanţi: G. Coşbuc, Al. Vlahuţă, Şt. O. Iosif

Principalele trăsături ale tradiţionalismului sunt, aşadar:

• întoarcerea la originile literaturii
• ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor
• problematica ţăranului
• accent pe etic, etnic, social
• universul patriarhal al satului
• proză realistă de reconstituire socială
• istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat
• ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat