Untitled Document

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Analizează construcţia subiectului (conflict dramatic, intrigă, scenă, relaţii temporale şi spaţiale), într-un text dramatic studiat.

Conflictul dramatic principal, în care sunt implicate personajele şi din care ies trăsăturile lor de caracter, este găsirea şi pierderea succesivă a scrisorii de amor adresate Zoei de către Tipătescu.
Zoe Trahanache pierde scrisoarea de la amantul ei, Tipătescu, Cetăţeanul turmentat o găseşte, dar nu se poate abţine să o citească, din care cauză îi este furată de către Caţavencu şi devine mijloc de şantaj pentru postul de deputat. Caţavencu pierde scrisoarea într-o încăierare, dar aceasta este găsită din nou de către Cetăţeanul turmentat care, în sfârşit, o înapoiază Zoei. Când se părea că şantajul politic nu are şanse de izbândă, apare Dandanache care chiar învinge în alegeri, căpătând mult-râvnitul post de deputat cu ajutorul unei scrisori de amor, pe care nu o înapoiază, pentru că „mai trebuie s-aldată”.

Relaţii spaţiale şi temporale
Acţiunea piesei “O scrisoare pierdută”, publicată în 1884, se petrece într-un orăşel de provincie, într-un moment de agitaţie maximă, în preajma campaniei electorale.

Expoziţiunea operei îi prezintă pe Pristanda, poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu – prefectul judeţului, citind un articol din ziarul “Răcnetul Carpaţilor”, în care este acuzat guvernul că a lăsat judeţul în “ghearele unui vampir”. Acţiunea piesei este localizată de autor: “în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre”. Asistăm aşadar la o înfruntare dintre partidele politice. Pristanda nu pierde ocazia de a arăta prefectului cât de dificilă e misiunea de poliţist, numai că Tipătescu ştie foarte bine micile învârteli pe care le face acesta şi i le reproşează cu simpatie. Oricât încearcă acesta să se dezvinovăţească, e silit în cele din urma să recunoască pentru sine “că a tras frumuşel condeiul”.
Intriga operei o constituie pierderea din neglijenţă a scrisorii de amor pe care prefectul i-o trimisese lui Zoe Trahanache. Acesta va fi motivul care va declanşa o adevărată tensiune în tabăra politică a partidului de guvernământ. Pristanda îi relatează prefectului cum seara trecută, pe când se afla în misiune, în casa lui Nae Caţavencu, adversarul politic, se adunaseră membrii partidului independent, în frunte cu “dăscălimea oraşului”. Aici îl aude pe Caţavencu spunându-le celorlalţi că se afla în posesia unui document foarte important şi că ar fi scos “o scrisorică din portofel”, dar n-a reuşit să afle despre ce scrisoare este vorba, fiindcă popa Pripici aruncase chibritul aprins pe fereastră, drept in ochii lui.
Desfăşurarea acţiunii va înregistra urmările acestui fapt şi se declanşează o dată cu scena a IIIa (actul I) până la actul al III-lea. Ea surprinde scena dintre Trahanache şi Tipătescu. “Venerabilul”, furios, îi aduce prefectului la cunoştinţă faptul că fusese martorul unei veritabile plastografii: o scrisorică de amor pe care “canalia” de Caţavencu i-o arătase ca aparţinând prefectului, iar cea căreia îi era adresată era tocmai soţia lui.
Zoe trăieşte cu intensitate evenimentul, deoarece onoarea ei este în joc. Ea mărturiseşte că a pierdut scrisoarea în seara când se întâlnise cu Tipătescu, pe când pleca de la el. Îi spune prefectului că fusese şi ea chemată de Caţavencu la redacţie şi că s-a văzut silită să-i promită acestuia funcţia de deputat.
Pentru cei doi membri marcanţi ai partidului de guvernământ, Farfuridi şi Brânzovenescu, apare ca o trădare de care ei nu au cunoştinţă faptul că “neica Zaharia” şi “coana Zoiţica” sunt văzuţi intrând în redacţia ziarului “Răcnetul Carpaţilor”. De aceea se pronunţă unanim: “Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi”.
Întâmplările se succed cu rapiditate. Îşi face apariţia Cetăţeanul turmentat, care mărturiseşte că a găsit o scrisoare al cărei adresant este Zoe Trahanache, dar i-a fost luată de Nae Caţavencu. Tensiunea sporeşte, Zoe încearcă fără succes să recupereze scrisoarea cu ajutorul lui Pristanda.
În acest timp, Zaharia Trahanache descoperă un fals în actele fundaţiei AER aflată sub patronajul lui Caţavencu. Prin acesta, el îşi însuşise ilegal banii societăţii. Farfuridi şi Brânzovenescu se hotărăsc să trimită o depeşă la “Comitetul Central, la minister, la gazete”, prin care să informeze despre prefectul trădător. Numai că n-au curajul s-o semneze şi atunci se hotărăsc “să o iscălească” şi “s-o dea anonimă”. Tipătescu reuşeşte să zădărnicească expedierea acestei depeşe. Tensiunea continuă să crească, mai ales că “Răcnetul Carpaţilor” anunţă ca în numărul de a doua zi va reproduce “o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influenţă”.
Tipătescu ordonă lui Ghiţă Pristanda să-l aresteze pe Caţavencu, iar Zoe îl eliberează şi îl asigură de sprijinul său: “eu te aleg, eu şi cu bărbatul meu, şi mie să-mi dai scrisoarea. Astfel, Tipătescu se vede nevoit să conchidă: ”eşti candidatul Zoii, eşti candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare şi al meu”.
Ghiţă aduce o telegramă “fe-fe urgentă”, în care se anunţă numele celui care va trebui să fie ales (candidatul e impus de la Centru): Agamemnon Dandanache.
Punctul culminant este încărcat de tensiune. Acţiunea se petrece în sala cea mare a primăriei, unde urmează să se anunţe numele noului ales. Discursurile celor doi reprezentanţi ai partidelor politice (Farfuridi şi Caţavencu) sunt sforăitoare, pline de nonsens, ţinute în aplauzele susţinătorilor şi huiduielile opozanţilor. Când Trahanache anunţă numele alesului, cele două tabere se încaieră. Caţavencu îşi pierde pălăria pe care acelaşi Cetăţean turmentat o găseşte şi o dată cu ea descoperă şi scrisoarea din căptuşeala.
Soseşte alesul de la centru care va recunoaşte că deţine o armă sigură cu care şi-a putut impune alegerea: o scrisorică de amor de la nevasta unui prieten “persoană însemnată”, pe care o păstrează fiindcă „mai trebuie ş-altădată”. Cetăţeanul turmentat revine aducând scrisoarea “adresantului”. Caţavencu se vede deposedat de singura armă de şantaj şi se pleacă umil în faţa Zoei.
Deznodământul readuce toate personajele în scenă. Are loc festivitatea organizată în cinstea alegerilor care l-au proclamat unanim pe Agamiţă Dandanache. Această festivitate este condusă chiar de Caţavencu, pe care-l vedem sărutându-şi adversarii, care, brusc, au devenit “prieteni” şi pentru fericirea cărora închină. Piesa se încheie, cortina cade peste atmosfera generală de veselie: muzica răsună, toata lumea se sărută, Caţavencu se îmbrăţişează cu Dandanache, iar Zoe şi Tipătescu privesc fericiţi petrecerea.