BluePink XHost

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Comentează două modalităţi specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat.

Caragiale se individualizează în literatura română prin măiestria cu care îşi creionează personajele. Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajelor sunt sursele comicului, foarte variate şi sugestive în conturarea trăsăturilor. O altă modalitate aparte de caracterizare a personajelor o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse în didascalii, ca indicaţii scenice prin care autorul îşi „mişcă” personajele, le dă viaţă.
Principala modalitate de caracterizare a personajelor şi de construire a situaţiilor în care sunt puse îl constituie comicul, care se deosebeşte de umor prin satira virulentă care are ca scop stigmatizarea şi îndreptarea trăsăturilor negative ale societăţii sau ale oamenilor. Principalele surse ale comicului în opera „O scrisoare pierdută” sunt:

• Comicul de caracter conturează personaje ridicole prin trăsături negative, tare morale, stârnind râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje, dominate de trăsături morale negative:
• tipul încornoratului este ilustrat de Zaharia Trahanache
• tipul cochetei adulterine este încarnat de Zoe
• tipul parvenitului şi al demagogului este întruchipat de Nae Caţavencu
• tipul prostului de Farfuridi şi Brânzovenescu
• tipul servilului incult de Ghiţă Pristanda
• Agamemnon Dandanache acumulează toate trăsăturile negative ale celorlalte personaje: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul.
• Comicul de nume are menirea de a sugera o trăsătură dominantă de personalitate, sau chiar un întreg caracter.
• Zaharia Trahanache („trahana” înseamnă „cocă moale”) este uşor modelat de superiorii săi;
• Ghiţă Pristanda (pristandaua e un joc popular, ce se dansează după reguli prestabilite, într-o parte şi în alta, conform strigăturilor şi comenzilor unui conducător de joc) e servil şi umil faţă de şefi;
• Nae Caţavencu (caţaveică = haină cu două feţe; caţă = mahalagioaică) este ipocrit şi demagog;
• Farfuridi şi Brânzovenescu alcătuiesc un cuplu de imbecilitate, dependenţi unul de altul, fiindu-şi numai unul altuia de folos;
• Agamemnon Dandanache (dandana = încurcătură, belea, bucluc) construieşte o adevărată strategie a şantajului, creând o mulţime de încurcături;
• Comicul de limbaj este o modalitate de a scoate în evidenţă incultura şi incoerenţa personajelor. El se defineşte prin câteva particularităţi, şi anume: greşelile de vocabular produse din cauza deformării cuvintelor, mai ales a neologismelor, fie din lipsă de instrucţie, fie din mimetism, încălcarea regulilor gramaticii şi logicii, repetiţia obsedantă a unor cuvinte sau sintagme, neconcordanţa stilurilor, confuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivită a altora.
• Comicul de situaţie reiese din împrejurările cele mai surprinzătoare în care sunt puse personajele, provocate de coincidenţe, de încurcături, confuzii şi situaţii echivoce. Situaţiile în care sunt puse personajele aduc la suprafaţă trăsăturile negative ale acestora: perfidia Zoei, ipocrizia lui Caţavencu, servilismul lui Pristanda, ramolismentul lui Trahanache etc.

O altă modalitate aparte de caracterizare a personajelor o con constituie referirile lui Caragiale, cuprinse în didascalii, ca indicaţii scenice prin care autorul îşi „mişcă” personajele, le dă viaţă. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevărate fişe de caracterizare directă:
Pristanda: „schimbând deodată tonul, umil şi naiv”
Trahanache: „placid”
Zoe: „începând să se jelească şi căzându-i leşinată în braţe”, „zdrobită”
Dandanache: „vorbeşte peltic şi sâsâit”, „Dandanache face gestul cu clopoţeii”
Farfuridi: „asudă, bea şi se şterge mereu cu basmaua”