BluePink XHost

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Prezintă particularităţi moderniste într-o poezie studiată, aparţinând lui Tudor Arghezi.

Modernismul este un curent literar, întemeiat de Eugen Lovinescu, a cărui doctrină porneşte de la ideea că există un „spirit al veacului” care impune procesul de sincronizare a literaturii române cu literatura europeană, cunoscut şi ca principiul sincronismului.
Ideea de la care porneşte Eugen Lovinescu este aceea că civilizaţiile mai puţin dezvoltate suferă influenţa pozitivă a celor avansate, mai întâi prin imitaţia civilizaţiei superioare, iar după implantarea acesteia prin stimularea creării unui fond literar propriu.
Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori şi imprimarea unor tendinţe moderniste în evoluţia literaturii române, deziderat împlinit prin lansarea unor nume ce vor deveni de prestigiu pentru literatura română: Ion Barbu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Călinescu etc.
În vederea modernizării literaturii române, Eugen Lovinescu trasează câteva direcţii noi pe care să se înscrie operele literare:

• evoluţia prozei de la liric la epic şi a poeziei de la epic la liric
• inspiraţia din viaţa citadină
• crearea romanului obiectiv şi a celui de analiză psihologică
• ilustrarea în operele literare a unor idei filozofice profunde
• crearea intelectualului ca personaj al operei literare

Particularităţi moderniste în poezia „Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere...”:

• Lirismul profund, fără urmă de epic sau descriptivitate.
• Abordează o temă existenţială: relaţia omului cu Divinitatea.
• Tema psalmului o constituie pendularea poetului între a crede necondiţionat în Dumnezeu şi a tăgădui existenţa Divinităţii, izvorâtă din nevoia de certitudine a poetului, care caută dovezi palpabile, contactul direct cu El.
• Ipostaze originale ale Divinităţii:
• Dumnezeu apare în ipostaza de şoim şi de vânat, pe care poetul îl caută „în zgomot şi-n tăcere”. Este prelucrat aici motivul vânătorii. Dilema interioară a psalmistului este sugerată prin interogaţiile : „Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere?”.  El ezită între dorinţa de a distruge orice mit sau formă de idealitate şi îngenuncherea în faţa Stăpânului ceresc.
• Dumnezeu apare în ipostaza de ideal: „Eşti visul meu din toate cel frumos”. 
• În strofa a treia, Dumnezeu apare ca o virtualitate: „Pari când a fi, pari când că nu mai eşti”.
• În ultima strofă, suferinţa poetului atinge paroxismul. Exasperarea sa atinge apogeul în ultimul vers, când exclamă: „Vreau să te pipăi şi să urlu «Este!»”. Poetul nu renunţă deci la setea de cunoaştere, la căutarea certitudinilor care să ateste, în concepţia sa, existenţa lui Dumnezeu. Cutezanţa lui Arghezi nu este mânată de orgoliu, ci de aspiraţie filozofică: „Rămân cu tine să mă mai măsor / Fără să vreau să ies biruitor”.

• Limbajul este imprevizibil şi parcurge cele mai diverse modulaţii: melancolie, contemplaţie, ironie, exasperare.