BluePink XHost

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Comentează particularităţile de limbaj şi de expresivitate (imaginar poetic, procedee artistice, elemente de versificaţie) ale unui text poetic studiat, aparţinând lui Mihai Eminescu.

Particularităţi de limbaj şi expresivitate în poezia „Floare albastră”, de Mihai Eminescu:

Imaginar poetic:

Poezia „Floare albastră” are la bază motivul poetic al „florii albastre”, întâlnit la romanticii europeni pentru a ilustra sentimentul de dragoste sau chipul iubitei, precum şi tendinţa de proiectare a iubirii la infinit.
Tema o constituie aspiraţia poetului spre iubirea ideală, spre perfecţiune, care nu se poate împlini, idee exprimată de ultimul vers al poeziei: „Totuşi este trist în lume”
Ideea poetică exprimă tristeţea şi nefericirea poetului pentru neputinţa împlinirii cuplului iubirii.
Structură şi semnificaţii.
Poezia este alcătuită din patru secvenţe lirice, două ilustrând monologul liric al iubitei, iar celelalte două monologul lirico-filozofic al poetului.

• Primele trei strofe exprimă monologul iubitei, care începe prin situarea iubitului într-o lume superioară, o lume metafizică, semnificând un portret al omului de geniu. El meditează asupra unor idei superioare, iar iubita îl cheamă în lumea reală, îndemnându-l să abandoneze lumea ideatică şi oferindu-i fericirea terestră.
• Strofa a patra este monologul liric al poetului, în care se accentuează superioritatea preocupărilor şi a gândirii sale, prevestind finalul poeziei.
• Următoarea secvenţă poetică, monologul liric al iubitei, începe printr-o chemare a iubitului în mijlocul naturii, ale cărei elemente specific eminesciene – codrul, izvorul, văile, stâncile, prăpăstiile – sunt în armonie desăvârşită cu stările îndrăgostiţilor. Jocul dragostei se constituie într-un adevărat ritual, arta iubirii este descrisă de fată prin gesturi tandre, mângâietoare, ademenitoare.
• Ultimele două strofe constituie monologul liric al poetului, încărcat de profunde idei filozofice. Moartea iubirii sugerează neputinţa împlinirii cuplului, întrucât cei doi aparţin a două lumi diferite. În penultimul vers, repetiţia simbolului iubirii absolute, „floare albastră”, semnifică tânguirea, tristeţea şi nefericirea poetului pentru imposibilitatea de a-şi împlini idealul.

Procedee artistice:

• Domină timpul viitor al verbelor, care exprimă trăirile interioare ale unei iubiri perfect, care, dacă s-ar împlini, fericirea ar fi deplină, de aceea ea este proiectată în viitor: „vom şedea”, „mi-i spune”, „mi-i ţinea”.
• Epitetul „dulce” surprinde prin inedit în comparaţia „dulci ca florile ascunse” sau în metaforele: „dulce minune”, „dulce netezindu-mi părul”, „dulce floare”.
• Epitete: „de-aur părul”, „albastra, dulce floare”
• Comparaţii: „Voi fi roşie ca mărul”, „Dulci ca florile ascunse”
• Personificări: „izvoare plâng în vale”
• Expresii populare: „de nu m-ai uita încalte”, „nime-n lume n-a s-o ştie”

Elemente de versificaţie:

• Ritmul este trohaic.
• Măsura versurilor este de 7-8 silabe.
• Rima este îmbrăţişată.