Analizează particularităţile de structură şi expresivitate, caracteristice simbolismului, prin referire la o poezie studiată.
Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa, la sfârşitul secolului al XIX-lea ca reacţie împotriva romantismului şi parnasianismului. Simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apelând la simbol, aluzie, sugestie.
Caracteristicile simbolismului:
- Raportul dintre simbol şi eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o modalitate specifică simbolismului.
- Exprimă atitudini poetice sau stări sufleteşti specifice acestui curent literar: spleenul, angoasa, oboseala psihică, disperarea, apăsarea sufletească, nevroza.
- Principala modalitate de realizare literară a poeziilor este corespondenţa dintre cuvinte şi elemente din natură.
- Muzicalitatea versurilor: fie prin prezenţa instrumentelor muzicale sau a ariilor ca simbol, fie prin muzicalitatea interioară a versurilor.
- Tema generală este condiţia nefericită a poetului într-o societate superficială, meschină, incapabilă să înţeleagă şi să aprecieze nivelul artei adevărate.
- Cromatica este fie exprimată direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerată prin corespondenţe, toate simbolizând stări şi atitudini poetice.
Particularităţi de structură şi expresivitate în poezia „Plumb” de George Bacovia:
- Tema poeziei este specifică simbolismului, ilustrând condiţia de damnat a poetului într-o societate meschină, care nu-l înţelege, o societate superficială, neputincioasă să aprecieze valoarea artei adevărate.
- Stările sufleteşti exprimate sunt specifice simbolismului: melancolia, tristeţea, solitudinea poetului care se simte încătuşat, sufocat spiritual în această lume care-l apasă, în care se simte închis definitiv, fără a avea vreo soluţie de evadare.
- Simbolul „plumb”, care dă titlul poeziei şi se repetă obsesiv în fiecare vers, are drept corespondent în natură metalul, ale cărui trăsături specifice sugerează stări sufleteşti, atitudini poetice:
- greutatea metalului sugerează apăsarea sufletească;
- culoarea cenuşie sugerează monotonia, angoasa;
- maleabilitatea metalului sugerează labilitate psihică;
- sonoritatea surdă a cuvântului sugerează închiderea definitivă a spaţiului existenţial, fără soluţie de ieşire
- Structura. Poezia este alcătuită din două catrene, fiind prezente două planuri ale existenţei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, veşmintele funerare şi unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoacă poetului disperare, nevroză, depresie, dezolare.
Poezia are o structură simetrică, dată de:
- imperfectul verbului „a dormi”, aflat la începutul primului vers al fiecărei strofe
- sintagma „flori de plumb” la începutul versului al doilea al fiecărei strofe
- sintagma „stam singur” la începutul versului al treilea al fiecărei strofe
- Strofa I exprimă simbolic spaţiul închis, sufocant în care trăieşte poetul, sugerat de simbolurile „sicriele de plumb”, „cavou”. Starea de solitudine a poetului este sugerată de sintagma „stam singur”, care alături de celelalte simboluri creează pustietate sufletească, nevroză, spleen. Repetarea simetrică a simbolului „plumb”, plasat ca rimă la primul şi ultimul vers sugerează neputinţa poetului de a evada din această lume sufocantă.
- Strofa a II-a ilustrează mai ales spaţiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care „dormea întors”, sugerând disperarea poetului, dragostea nefiind înălţătoare, ci dimpotrivă, fără perspective de împlinire.
- Cromatica este numai sugerată, prin prezenţa elementelor funerare: veşminte, flori, coroane şi plumb, iar olfactivul este sugerat prin simbolul „mort”.
- Muzicalitatea este ilustrată prin:
- rima în cuvinte cu sonoritate surdă, terminate în consoane („plumb”, „vestmânt”, „vânt”)
- verbe la imperfect („dormea”, „stam”)
- verbe cu sonoritate onomatopeică („scârţaiau”, „vânt”, „strig”)