BluePink XHost

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

• Prezintă relaţia dintre instanţele comunicării narative (autor, narator, personaje, cititor) într-un roman modern studiat.

Autorul este persoana care creează o operă artistică, ştiinţifică sau publicistică, creatorul real al unei opere literare, care se detaşează de narator sau de eul liric.
Naratorul este instanţa care îşi asumă o anumită postură faţă de evenimentele narate, fiind un mediator între autor şi cititor. Trei sunt ipostazele sale frecvente:

• Naratorul-personaj – presupune relatarea la persoana I şi o perspectivă subiectivă asupra evenimentelor narate.
• Naratorul-martor – presupune atât relatarea la persoana I şi relativa implicare în evenimentele narate, cât şi la persoana a III-a, în acest din urmă caz naratorul fiind absent din întâmplările prezentate.
• Naratorul omniscient – este cel care cunoaşte gândurile personajelor, intenţiile acestora pe care le narează la persoana a III-a, este atotştiutor şi obiectiv.

Personajul este principalul element al unei opere epice sau dramatice, care determină acţiunea, se află în centrul evenimentelor şi întâmplărilor ori poate fi o puternică personalitate umană în jurul căreia se construieşte esenţa ideatică a creaţiei literare. După relaţia personajului cu textul şi cu autorul, poate fi:

• Personaj-narator – naraţiunea la persoana I realizează o identitate între planul naratorului şi personaj.
• Personaj-reflector – asistă, fără să se implice, la desfăşurarea acţiunii, la evenimentele şi întâmplările pe care le comunică în mod obiectiv cititorului sau celorlalte personaje.
• Personaj-martor – individul prin ochii căruia cititorul ia cunoştinţă despre întâmplări, evenimente, înfăţişarea şi faptele celorlalte personaje, amplificând senzaţia de autenticitate a naraţiunii şi oferind modernitate viziunii artistice.
• Personaj-simbol – sugerează o idee sau o concepţie cu caracter de generalitate, o viziune a unei categorii umane sau o întreagă comunitate aflată într-o situaţie limită.

Cititorul este cel care receptează un text literar, ştiinţific, publicistic; el este sinonim cu „lector”. Cititorul poate fi inocent, eficient, competent etc.

Relaţia dintre instanţele comunicării narative în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”:

Autorul este Camil Petrescu. În romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, prozatorul îmbină realitatea cu ficţiunea. Dacă prima parte a romanului – „Ultima noapte de dragoste” – este ficţiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului, partea a doua – „Întâia noapte de război” – este o experienţă trăită, scriitorul fiind ofiţer al armatei române, în timpul primului război mondial.
O particularitate a romanului este existenţa personajului-narator Ştefan Gheorghidiu. El narează întâmplările la persoana I, ceea ce implică un grad mare de subiectivitate. Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie, în care timpul obiectiv evoluează paralel cu timpul subiectiv. În plan subiectiv, memoria involuntară aduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului, aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul complex de iubire, care se diluează în faţa unei drame mai complexe, aceea a războiului.
Din cauza gradului mare de subiectivitate, cititorul este forţat să privească întâmplările narate unilateral, numai prin ochii personajului-narator.