BluePink XHost

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Prezintă construcţia subiectului dintr-o nuvelă psihologică studiată, prin referire la conceptele operaţionale din următoarea listă: acţiune, conflict, momentele subiectului, relaţii temporale şi spaţiale.

Acţiunea cuprinde toate evenimentele produse prin trecerea de la o situaţie la alta din cauza apariţiei sau dispariţiei unor personaje sau a schimbării relaţiilor dintre personaje.
Conflictul este un dezacord, o dispută, o luptă între două sau mai multe personaje, fiind un factor care poate orienta desfăşurarea acţiunii.
Momentele subiectului literar sunt:

• Expoziţiunea – partea de început a unei naraţiuni, în care se prezintă locul, timpul şi personajele acţiunii.
• Intriga – este întâmplarea care modifică starea de echilibru din situaţia iniţială şi declanşează acţiunea.
• Desfăşurarea acţiunii – este momentul de cea mai mare întindere şi conţine prezentarea faptelor determinate de intrigă.
• Punctul culminant – întâmplarea cea mai tensionată, care determină găsirea unei rezolvări şi opreşte acţiunile declanşate de intrigă.
• Deznodământul – rezultatul întâmplărilor precedente, prezentând sfârşitul acţiunii.

Mărcile situaţiei spaţio-temporale constituie sistemul deictic ce ancorează enunţul în situaţia de comunicare şi organizează informaţia în funcţie de poziţia subiectului locutor. Există mai multe feluri de deixis, din care amintim:

• Temporal – selectează forme specifice pentru momente şi intervale temporale raportate la momentul emiterii enunţului. Se referă la:

• formele temporale ale verbelor
• formele adverbiale care fac referire doar la momentul enunţării
• adverbe sau construcţii care presupun raportarea la moduri de măsurare a timpului.

• Spaţial – selectează forme specifice pentru poziţiile spaţiale în raport cu plasarea emiţătorului şi a receptorului. Se realizează prin:

• adverbe şi locuţiuni adverbiale
• pronume şi adjective pronominale demonstrative

Construcţia subiectului în nuvela psihologică „Moara cu noroc”:

Expoziţiunea:
Nuvela Moara cu noroc începe cu un precept moral izvorât din experienţa şi înţelepciunea bătrânească, rostit de mama soacră: “- Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa căci, dacă-i vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.”
Îndemnat de o aspiraţie sufletească, naturală a omului spre bunăstare, dar şi de dorinţa de a fi stăpân, Ghiţă arendează cârciuma de la întretăiere de drumuri, moravuri şi legi: “Moara cu noroc”.
Intriga:
La început, Ghiţă se dovedeşte harnic şi priceput. Apar primele semne ale bunăstării. Bunăstarea şi armonia din sânul familiei, ar fi putut face din Ghiţă un om fericit. Mai mult decât atât, Ghiţă este un soţ afectuos şi un tată iubitor. Îşi ocroteşte familia şi principala sa preocupare este aceea de a o şti hrănită şi lipsită de griji. Când tocmai începuse să guste, cu întreaga familie, bucuria că a scăpat de sărăcie, la Moara cu noroc apare un personaj ciudat – Lică Sămădăul. Sosind la cârciumă pe o cărare ascunsă, nu pe drum deschis, el stârneşte bănuielile lui Ghiţă.
Desfăşurarea acţiunii:
Ana, nevasta lui Ghiţă, cu un simţ feminin caracteristic, intuieşte că Lică este “om rău şi primejdios”. În sinea lui, Ghiţă avea aceeaşi bănuială. În scurtă vreme el înţelesese că la Moara cu noroc, nu putea rămâne nimeni fără voia lui Lică. Dar asta însemna să cadă la învoială cu Sămădăul, să devină omul lui. Din acest moment Ghiţă ni se dezvăluie ca un suflet complex, oscilant, sfâşiat de tendinţe şi trăiri contradictorii. Merge la Arad să-şi cumpere două pistoale, îşi face rost de doi câini ciobăneşti şi îşi angajează o slugă credincioasă. Cârciumarul începe să ducă o viaţă dublă, “se făcuse tot mai ursuz, nu mai zâmbea ca înainte, ci râdea cu hohot, încât îţi venea să te sperii de el”. Pentru prima dată în viaţă, Ghiţă îşi simte familia ca pe o povară.
Paralel cu urmărirea procesului de mutilare a conştiinţei lui Ghiţă, împătimit de dorinţa de a avea bani, cât mai mulţi bani, Slavici surprinde un alt proces, acela care conducea la înstrăinarea tot mai evidentă dintre cei doi soţi. Ana, care la început se temea de Lică, cu timpul, “se cam turbura când Lică se apropia de dânsa; sângele îi năvălea în obraji când el o apuca de brâu ca să o învârtească” (Ana se simţea tot mai părăsită şi Ghiţă la rândul lui se credea singur şi părăsit de Ana.)
Datorită generozităţii Sămădăului, starea materială a lui Ghiţă devine tot mai înfloritoare. Ghiţă câştigă prietenia jandarmului Pintea, dar e nesincer faţă de acesta. El jură fals că în noaptea săvârşirii unei crime nu l-a văzut pe Lică ieşind din cârciumă, deşi era convins că Sămădăul era autorul crimei. După multe frământări şi ezitări, se hotărăşte să-l dea pe Lică prins jandarmului Pintea (se înţeleg  să-i întindă o cursă).
Punctul culminant:
Lică vine la Moara cu noroc cu aur şi argintărie. Întorcându-se cu Pintea şi cu alţi doi jandarmi, Ghiţă îl vede pe Lică plecând de la Moara cu noroc şi îşi dă seama că a ratat orice prilej de a-l dovedi vinovat.
Deznodământul:
Gelos şi înfuriat că Ana şi-a petrecut o noapte cu Lică, Ghiţă îşi ucide soţia. Este şi el împuşcat de Răuţ la comanda lui Lică. Slavici îl pedepseşte exemplar şi pe Lică Sămădăul. El se sinucide pentru a nu cădea în mâinile lui Pintea, izbindu-şi capul de un copac (trupul lui este aruncat de jandarm în apă). Iar pentru a purifica locul afacerilor necurate şi al crimelor un incendiu mistuie în flăcări cârciuma de la Moara cu noroc, transformând în scrum cele două corpuri neînsufleţite al Anei şi al lui Ghiţă.

Conflictul este interior, manifestându-se între sentimente şi atitudini diferite ale aceluiaşi personaj. În sufletul lui Ghiţă se dă o luptă între fondul său cinstit şi ispita îmbogăţirii. Sufletul complex şi labil este sfârtecat de dorinţa de a pleca de la Moara cu noroc, rămânând un om cinstit şi tentaţia pe care n-o mai poate controla, a lăcomiei de bani.

Relaţii spaţiale şi temporale. Acţiunea se desfăşoară într-o zonă geografică a Ardealului, la hanul Moara cu noroc aflat la intersecţia unor drumuri importante pentru afaceri şi comerţ. Timpul este nedefinit, acţiunea nu este plasată exact într-o perioadă de timp. Acest lucru sugerează că setea de înavuţire este generată de „firea” omului, nu de contextul istoric sau politic şi că aceasta are aceleaşi consecinţe nefaste în orice epocă.