BluePink XHost

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Evidenţiază modul în care conflictul / conflictele unui roman (de tip obiectiv sau de tip subiectiv) studiat se reflectă în evoluţia personajului principal / a personajelor.

Ştefan Gheorghidiu este personajul principal al romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” şi reprezintă drama intelectualului pus în situaţii limită. Este un personaj lucid, însetat de certitudini şi adevăr, deşi prima experienţă de cunoaştere, iubirea, e trăită sub semnul incertitudinii, fiind un zbucium permanent în căutarea adevărului.
Student la filozofie, înzestrat intelectual, trăieşte în lumea cărţilor. Plimbarea la Odobeşti declanşează criza de incertitudine a iubirii, punând sub semnul întrebării fidelitatea Elei. Dar autoanalizându-şi stările cu luciditate, respinge ideea geloziei. Vede în Ela idealul său de iubire şi feminitate, dar, hipersensibil şi orgolios îşi amplifică drama.
Trăieşte dureros drama omului singur, neputând să facă nici un compromis cerut de societatea în care trăieşte. Se consideră un intrus în lumea ce îl înconjoară şi de aceea alege lumea ideilor pure şi aspiră la o dragoste absolută, căutând în permanenţă certitudini.
Războiul este o altă experienţă de viaţă în planul cunoaşterii esenţiale. Frontul este o experienţă trăită direct, eroul prezentând războiul tragic şi absurd. El înseamnă noroi, arşiţă, frig şi foame, umezeală, păduchi, murdărie şi mai ales frică ,spaimă, disperare şi moarte. Frontul este haos, mizerie, învălmăşeală şi dezordine, ceea ce creează o imagine halucinantă de “foc şi trăsnete”, tragismul confruntării cu moartea fiind dezvăluit în capitolul: ”Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”.
Dramatismul iubirii lui Ştefan intră definitiv în umbră, experienţa dramatică a frontului fiind decisivă. Rănit şi spitalizat, se întoarce acasă la Bucureşti, dar simte faţă de Ela o înstrăinare definitivă: ”sunt obosit, mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată.”
Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins, deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-l dezumanizeze, se înalţă deasupra societăţii –dominată de interese materiale – trăind o experienţă morală superioară, aceea a dramei omenirii silite să îndure un război tragic şi absurd.