Ilustrează particularităţile de structură a unui text narativ studiat, aparţinând lui Liviu Rebreanu.
Particularităţi de structură în romanul „Ion”:
- Tehnica romanului este circulară, deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas şi cu imaginea satului adunat la horă („drumul urcă întâi anevoie până ce-şi face loc printre dealurile strâmtorate (...), apoi coteşte brusc pe sub Râpile Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline”) şi se încheie cu imaginea satului adunat la sărbătoarea hramului noii biserici şi descrierea drumului dinspre satul Pripas („Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case. Doar turnul bisericii noi, strălucitor, se înălţa ca un cap biruitor. (...) Apoi şoseaua coteşte, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenuşie în amurgul răcoros”).
- Romanul are o structură simetrică, fiind alcătuit din două părţi cu titluri sugestive, „Glasul pământului” şi „Glasul iubirii”, care corespund celor două ipostaze ale eroului principal: ipostaza omului lipsit de scrupule, avid după avere, şi ipostaza omului îndrăgostit, dispus de sacrificii pentru persoana iubită.
- Romanul are 13 capitole, cu titluri-sinteză, între care există o anumită corespondenţă: „Începutul” – „Sfârşitul”, „Noaptea” – „Ruşinea”, „Iubirea” – „Copilul” etc.