Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

• Prezintă trăsăturile prozei fantastice, prin referire la o operă literară studiată.

Fantasticul este o categorie estetică, definită în raport cu realul şi imaginarul, plasându-se între acestea şi producând o ezitare de încadrare a evenimentului în natural sau supranatural.

Caracteristicile prozei fantastice:

• Faptele sunt interpretate de către cititor ca aparţinând lumii umane, astfel încât să ezite între alegerea unor cauze naturale sau supranaturale care le-au produs.
• Cititorul refuză lectura alegorică a textului, care ar presupune o coerenţă a lumii ce poate fi descoperită cu ajutorul unor simboluri adecvate.
• Uneori, ezitarea este împărtăşită şi de personaje, care constată o incoerenţă a universului în care se mişcă.
• Construcţia narativă nu mai este liniară, spaţiul şi timpul nemaiavând atributele fireşti.
• Se produc transgresări ale materiei sau ale timpului, metamorfozări etc.
• Personajul are un mod special de a se raporta la lume, de cele mai multe ori sunt dezadaptaţi, dar au o relaţie specială cu dorinţele lor şi cu inconştientul.
• Naratorul poate folosi persoana a III-a, situându-se pe o poziţie omniscientă, dar neputând oferi soluţii, sau poate folosi persoana I, fiind personajul care percepe lumea prezentată.

Argumente pentru încadrarea nuvelei „La ţigănci” în cadrul prozei fantastice:

• Realizarea fantasticului se face prin îmbinarea planului real cu planul ireal, secvenţele epice fiind dominate, pe rând, de unul din aceste planuri. Nuvela este alcătuită din 8 episoade desemnând interferenţa dintre real şi fantastic: I, III, V, VII (real), II, IV, VI, VIII (ireal).
• Nuvela este construită pe tema hierofaniei, a manifestării sacrului în profan, sugerând trecerea spirituală a omului dinspre viaţă spre moarte.
• Oscilarea permanentă între real şi ireal, duce la o ezitare între atribuirea unor cauze naturale a evenimentelor şi atribuirea unor cauze supranaturale.
• Naratorul foloseşte persoana a III-a,  situându-se pe o poziţie omniscientă, dar neputând oferi soluţii.
• Personajul are un mod special de a se raporta la lume. Gavrilescu este un profesor de pian ratat, care nu percepe transformările exterioare şi este contrariat de ceea ce se petrece în jurul său. El are o relaţie specială cu dorinţele lui şi, implicit, cu inconştientul. Dacă în relaţie cu lumea exterioară, el nu acţionează, lăsându-se în voia schimbărilor pe care nu le înţelege, în privinţa relaţiei cu sinele devine activ, căutând să înţeleagă, să găsească soluţii. Gavrilescu este cuprins de o locvacitate inexplicabilă şi îşi caută justificări printre amintiri, tocmai pentru că între dorinţele şi actele sale s-a manifestat mereu un dezacord.
• Timpul şi spaţiul nu mai au atributele fireşti. Se produc transgresări ale materiei: Gavrilescu trece prin spaţii în mod concret, fiindcă el nu este un spirit rătăcit, ci o fiinţă, cu semne materiale ale existenţei sale, aşa cum sunt banii ieşiţi din circulaţie. Se produce şi o transgresare a timpului: cele câteva ore petrecute la ţigănci se dovedesc a fi 12 ani în lumea reală.