Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

• Exemplifică trăsăturile nuvelei istorice, prin referire la o operă literară studiată.

Nuvela este o specie a genului epic în proză, având o construcţie riguroasă, un singur fir narativ şi personaje relativ puţine, care gravitează în jurul unui personaj central.
Nuvela istorică are drept personaje figuri atestate istoric sau se referă la un moment de referinţă din trecut.

Caracteristicile nuvelei istorice:

• Construcţia narativă este de factură clasică, respectând momentele subiectului literar. Urmăreşte o gradare a tensiunii generate de intrigă, ceea ce o apropie de structurarea textului dramatic.
• Conflictele sunt mai ales exterioare, opunând personaje de interese diferite.
• Acţiunile se desfăşoară cronologic, faptele fiind uneori rezumate (de narator sau de personaje) şi alteori prezentate direct, în scene dialogate.
• Replicile sunt relevante pentru situaţia înfăţişată, având concizie şi căpătând valoare de maxime.
• Personajele se construiesc pornind de la informaţii concrete, dar există o tendinţă de tipicizare, ce exclude nuanţările. Protagonistul ocupă locul central în acţiune şi adeseori dă titlul nuvelei.
• Culoarea de epocă este creată mai ales prin descrieri de interioare, de vestimentaţie, dar şi prin utilizarea unei limbi arhaicizate.
• Naratorul omniscient rămâne o voce oarecum impersonală, de aceea putem vorbi de o obiectivare a naraţiunii.

Argumente pentru încadrarea operei „Alexandru Lăpuşneanul” în specia literară nuvelă istorică:

• Apare în 1840, în revista Dacia literară, înscriindu-se într-una din direcţiile trasate de aceasta, şi anume inspiraţia din trecutul naţional.
• Tema nuvelei ilustrează evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul. Autorul foloseşte ca principale surse de inspiraţie cronicile lui Miron Costin şi Grigore Ureche.
• Construcţia narativă este de factură clasică, respectând momentele subiectului literar. Nuvela este alcătuită din patru capitole, fiecare purtând un moto semnificativ pentru conţinutul acesteia:
• „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”
• „Ai să dai samă, doamnă!...”
• „Capul lui Moţoc vrem!...”
• „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...”

   De aceea, construcţia nuvelei se aseamănă cu cea a unui text dramatic (în   patru acte). Un alt element prin care nuvela se aseamănă cu un text dramatic este gradarea tensiunii generate de intrigă.

• Conflictul este exterior, generat de revenirea pe tron a domnitorului Alexandru Lăpuşneanul, care nu convine intereselor boierimii.
• Acţiunea se desfăşoară cronologic, faptele fiind uneori rezumate (de narator sau de personaje) şi alteori prezentate direct, în scene dialogate. Replicile sunt relevante pentru situaţia înfăţişată, având concizie şi căpătând valoare de maxime.
• Personajul principal ocupă locul central în acţiune. Este un personaj atestat istoric, iar numele său dă titlul nuvelei.
• Alexandru Lăpuşneanul reprezintă tipul domnitorului tiran şi crud, cu voinţă puternică, ambiţie şi fermitate în organizarea răzbunării împotriva boierilor trădători, aceasta fiind singura raţiune pentru care s-a urcat pentru a doua oară pe tronul Moldovei.
• El se dovedeşte bun cunoscător al psihologiei umane. Îl cruţă pe Moţoc pentru a se folosi de perfidia lui în aplicarea planului de răzbunare, apoi profită de mulţimea adunată la porţile curţii domneşti pentru a scăpa de el.
• Deţine arta disimulării. Intră în biserică şi se închină la icoane, sărută moaştele sfântului, îl ia martor pe Dumnezeu pentru căinţa de a fi comis crime, citează din Biblie în timp ce pregăteşte cel mai sadic omor din toate cele pe care le comisese – piramida de capete tăiate a celor 47 de boieri ucişi la ospăţul domnesc, la care fuseseră invitaţi.
• Este inteligent, perfid, reuşind să păcălească pe boieri, să manevreze pe oricine şi să-şi ascundă adevăratele planuri de răzbunare, pe care le pune în aplicare cu meticulozitate şi cu o satisfacţie deosebită.
• Cruzimea este trăsătura dominantă a personajului, motivată de multe fapte cumplite: leacul de frică, linşarea lui Moţoc, ameninţarea cu moartea a propriei familii, schingiuirea şi omorârea cu sânge rece a boierilor etc.
• Naratorul este omniscient şi obiectiv, neintervenind cu remarci personale în desfăşurarea acţiunii.
• Culoarea de epocă este creată mai ales prin descrieri de interioare, de vestimentaţie, dar şi prin utilizarea unei limbi arhaicizate.