- Ilustrează conceptul operaţional nuvelă fantastică, prin referire la o operă literară studiată.
Nuvela este o specie a genului epic în proză, având o construcţie riguroasă, un singur fir narativ şi personaje relativ puţine, care gravitează în jurul unui personaj central.
Nuvela fantastică prezintă întâmplări care distrug ordinea firească a lumii şi care nu pot fi explicate, rămânând permanent o ezitare în privinţa încadrării acestora în real sau ireal.
Caracteristicile nuvelei fantastice:
- Principalul mijloc artistic folosit este fantasticul, o categorie estetică, definită în raport cu realul şi imaginarul, plasându-se între acestea şi producând o ezitare de încadrare a evenimentului în natural sau supranatural.
- Faptele sunt interpretate de către cititor ca aparţinând lumii umane, astfel încât să ezite între alegerea unor cauze naturale sau supranaturale care le-au produs.
- Cititorul refuză lectura alegorică a textului, care ar presupune o coerenţă a lumii ce poate fi descoperită cu ajutorul unor simboluri adecvate.
- Uneori, ezitarea este împărtăşită şi de personaje, care constată o incoerenţă a universului în care se mişcă.
- Construcţia narativă nu mai este liniară, spaţiul şi timpul nemaiavând atributele fireşti.
- Se produc transgresări ale materiei sau ale timpului, metamorfozări etc.
- Personajul are un mod special de a se raporta la lume, de cele mai multe ori sunt dezadaptaţi, dar au o relaţie specială cu dorinţele lor şi cu inconştientul.
- Naratorul poate folosi persoana a III-a, situându-se pe o poziţie omniscientă, dar neputând oferi soluţii, sau poate folosi persoana I, fiind personajul care percepe lumea prezentată.
Argumente pentru încadrarea operei „La ţigănci” în cadrul speciei literare nuvelă fantastică:
- Nuvela este construită pe tema hierofaniei, a manifestării sacrului în profan, sugerând trecerea spirituală a omului dinspre viaţă spre moarte.
- Principalul mijloc artistic folosit este fantasticul. Oscilarea permanentă între real şi ireal duce la o ezitare între atribuirea unor cauze naturale a evenimentelor şi atribuirea unor cauze supranaturale.
- Realizarea fantasticului se face prin îmbinarea planului real cu planul ireal, secvenţele epice fiind dominate, pe rând, de unul din aceste planuri. Nuvela este alcătuită din 8 episoade desemnând interferenţa dintre real şi fantastic: I, III, V, VII (real), II, IV, VI, VIII (ireal).
- Naratorul foloseşte persoana a III-a, situându-se pe o poziţie omniscientă, dar neputând oferi soluţii.
- Personajul are un mod special de a se raporta la lume. Gavrilescu este un profesor de pian ratat, care nu percepe transformările exterioare şi este contrariat de ceea ce se petrece în jurul său. El are o relaţie specială cu dorinţele lui şi, implicit, cu inconştientul. Dacă în relaţie cu lumea exterioară, el nu acţionează, lăsându-se în voia schimbărilor pe care nu le înţelege, în privinţa relaţiei cu sinele devine activ, căutând să înţeleagă, să găsească soluţii. Gavrilescu este cuprins de o locvacitate inexplicabilă şi îşi caută justificări printre amintiri, tocmai pentru că între dorinţele şi actele sale s-a manifestat mereu un dezacord.
- Timpul şi spaţiul nu mai au atributele fireşti. Se produc transgresări ale materiei: Gavrilescu trece prin spaţii în mod concret, fiindcă el nu este un spirit rătăcit, ci o fiinţă, cu semne materiale ale existenţei sale, aşa cum sunt banii ieşiţi din circulaţie. Se produce şi o transgresare a timpului: cele câteva ore petrecute la ţigănci se dovedesc a fi 12 ani în lumea reală.
BluePink