- Exemplifică trăsăturile romanului modern, prin referire la o operă literară studiată.
Romanul este o scriere epică în proză, cu acţiune complexă, de mare întindere, desfăşurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi cu o intrigă complicată,
Camil Petrescu: elemente de noutate în estetica romanului:
- Esenţa noului în creaţia literară a lui Camil Petrescu este autenticitatea, ilustrarea realităţii prin propria conştiinţă.
- Substanţialitatea este concepţia conform căreia literatura trebuie să reflecte esenţa concretă a vieţii: iubirea, gelozia, mândria rănită, cunoaşterea, dreptatea, adevărul etc.
- Sincronizarea este armonizarea literaturii cu filozofia şi psihologia epocii, întrucât actul de creaţie este un act de cunoaştere, de descoperire şi nu de invenţie.
- Luciditatea este trăsătura dominantă a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali autoanalitici şi autointrospectivi, hipersensibili, intransigenţi şi inflexibili moral.
- Naraţiunea la persoana I foloseşte timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri, îndoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare. Romanul înseamnă, aşadar, experienţă interioară.
- Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiaşi obiect, aceluiaşi concept, aceleiaşi norme morale.
- Anticalofilismul este o adevărată bătălie estetică pe care o duce scriitorul care susţine formula literară a jurnalului, a confesiunii, ce se notează precis, exact, „ca într-un proces verbal”.
Argumente pentru încadrarea operei „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” în cadrul speciei literare roman modern:
- Inspirându-se din modernismul lovinescian al epocii, Camil Petrescu se va inspira din mediul citadin şi va crea eroul intelectual lucid, analitic şi introspectiv.
- Tema romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd, văzut ca iminenţă a morţii.
- Romanul este scris la persoana I, fiind un monolog liric, deoarece eroul se destăinuie, se analizează cu luciditate, zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine, atât în plan erotic, cât şi în planul tragediei războiului, când omenirea se află între viaţă şi moarte.
- Eroul, Ştefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, însetat de absolut, dornic de cunoaştere, de autenticitate, dominat de incertitudini şi care se confesează explorând cele mai adânci zone ale conştiinţei, în căutarea permanentă a iubirii absolute, ca sentiment al existenţei umane superioare.
- Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie, în care timpul obiectiv evoluează paralel cu timpul subiectiv, acestea fiind cele două planuri ce-l motivează pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului românesc. În plan subiectiv, memoria involuntară aduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului, aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul complex de iubire, care se diluează în faţa unei drame mai complexe, aceea a războiului.
- Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe, de declanşarea prin memorie involuntară a dramei suferite din iubire, de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv, de faptul că personajul este în acelaşi timp şi narator.
BluePink